Emotie de toamna
Nichita Stanescu
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.
Buna Irena,
RăspundețiȘtergereCe frumoasa e toamna la tine! Cu struguri, bostanel si crizanteme...
Pupici, am citit tot ce ai scris!
Mia
Draga Mia,
RăspundețiȘtergereAm avut, asa, un moment de melancolie de toamna. Adevarul este ca iubesc toamna, culorile si aerul ei. Este singurul anotimp in care imi place lumina soarelui.
Multumesc pentru rabdarea de a citi tot.
Cu drag,
Irena