Am vazut pentru prima data aceasta reteta pe blogul Andreei Lazarescu, dar am avut curaj s-o incerc dupa ce am citit postarea Mihaelei Walter de aici. Cum in ultimele doua luni am cam neglijat Hrana Vie, in sensul ca am mancat proportional mai multa mancare gatita decat cruda, plus ceva mai multa carne decat mananc eu de obicei, mi-am zis sa revin la ceea ce-mi place atat de mult si am incercat reteta. Din reteta Mihaelei nu am avut toate ingredientele in casa (porumbul boabe), iar altele nu am vrut sa le folosesc (usturoiul si susanul), asa ca eu am amestecat urmatoarele:
- conopida
- 1/2 ardei rosu
- 1 bucata mica de ghimbir
- 1 legatura de patrunjel
- 1 ceasca de boabe de mazare congelata
- 1 ceasca de seminte de floarea soarelui, stafide si prune uscate
Pentru sos am folosit:
- zeama de la o lamaie
- 2 linguri de ulei de masline
- piper alb, curry nepicant, chimen, nucsoara.
Conopida am pus-o in robot si, folosind lama in forma de S, am apasat pe functia "pulse" pana cand s-a maruntit atata cat sa nu fie zdobita de tot, si ca semene cu orezul. Intr-un vas, am rasturnat "orezul" de conopida, am adaugat celelalte ingrediente si am razuit fin bucatica de ghimbir. Stafidele, prunele uscate si semintele le-am inmuiat cam 2 ore, iar prumele le-am taiat marunt. Intr-adevar, gustul deosebit il dau stafidele, iar data viitoare voi renunta la prune si voi pune ceva mai multe stafide, pentru ca prunele, desi sunt foarte gustoase, parca nu se imbina armonios cu stafidele in genul asta de mancare.
Sosul l-am pregatit in blender, pentru ca sa amestec mai usor si mai uniform mirodenile cu uleiul si cu zeama de lamaie. Nu am pus sare, pentru ca mie imi plac legumele fara sare, dar tine de gustul fiecaruia daca foloseste sau nu acest ingredient. Vedeti ca nu am spus cat anume am pus din fiecare mirodenie. Iarasi tine de gustul fiecaruia. De exemplu, eu am folosit o jumatate de lingurita de curry, dar cred ca mergea mai mult, gen o lingurita plina. Din nucsoara, piper si chimen am pus cate un varf de lingurita pentru ca nu am vrut ca vreunul dintre gusturi sa fie dominant sau sa acopere gustul de curry. Nu stiu ce sa spun, cred ca depinde de fiecare cat de aromata doreste o mancare.
Oricum, combinatia este foarte gustoasa si a fost apreciata si de persoane care nu mananca genul acesta de hrana. Un aspect pozitiv si surprinzator in acelasi timp, a fost faptul ca, desi am folosit mirodenii, nu am avut niciun fel de arsuri pe esofag sau in stomac. De obicei, dupa ce mancam asa, aveam astfel de probleme. Poate si de aceea mi-a fost cam teama sa folosesc cantitati mari de mirodenii. Va invit sa incercati cu incredere aceasta reteta, pentru ca merita.
Ma bucur mult de tot ca ti-a placut si tie! Eu ma dau in vant si dupa chimion (Cuminum cyminum), din care imi pun mereu mult prea mult (in special in acest orez), dar la randul meu, nu am avut niciodata arsuri de la mirodeniile puse (chiar si in exces) in mancarea cruda.
RăspundețiȘtergere